“ […] Cea de-a patra maxima pe care am enuntat-o priveste intelegerea faptului ca altii petrec mai putin timp gandind despre tine decat o faci tu insuti.
Insul care sufera de mania persecutiei isi inchipuie ca tot felul de oameni, care de fapt isi au propriile lor indeletniciri si interese, nu fac altceva, dimineata, la pranz si seara, decat sa urzeasca ceva impotriva lui. In mod asemanator, victima relativ sanatoasa a maniei persecutiei vede in tot felul de actiuni o referire la ea, care este de fapt inexistenta. Aceasta idee, fireste, ii flateaza vanitatea. Daca cel in cauza ar fi o personalitate destul de mare, ea ar putea fi adevarata. Actiunile guvernului britanic timp de multi ani au avut ca tel dominant zadarnicirea planurilor lui Napoleon. Atunci insa cand o persoana care nu este deosebit de importanta isi imagineaza ca altii se framanta in mod special in legatura cu ea, acea persoana se afla pe drumul ce duce la alienare.
Tii, sa ziicem, o alocutiune la un dineu public. Fotografiile unora din ceilalti vorbitori apar in ziare iar a ta nu. Care sa fie explicatia? De buna seama, nu ca ceilalti vorbitori au fost considerati mai importanti, ci ca editorii respectivelor ziare au dat ordine ca dumneata sa fi ignorant. Si de ce au dat asemenea ordine? In mod evident, pentru ca se tem de tine, din pricina marii tale importante. Si iata cum nepublicarea pozei tale este transformata din desconsiderare intr-un subtil compliment. Numai ca autoamagirile de acest fel n-au cum sa conduca la o fericire durabila. In adancul sufletului, vei sti ca lucrurile stau altfel, iar pentru a-si ascunde asta pe cat posibil, trebuie sa nascocesti ipoteze din ce in ce mai fanteziste. Sfortarea facuta pentru a le crede va genera inlauntrul tau o tot mai mare tensiune. Si, pe deasupra, intrucat presupun credinta ca esti obiectul unei ostilitati larg raspandite, ele iti vor sustine respectul fata de tine insuti doar cu pretul sentimentului foarte chinuitor ca te afli in raspar cu lumea.
Nici o satisfactie bazata pe autoamagire nu e trainica si, oricat de neplacut ar putea fi adevarul, este mai bine sa-l infrunti o data pentru totdeauna, sa te obisnuiesti cu el si sa-ti construiesti in continuare viata in conformitate cu el. “
Russell B. (1996). In cautarea fericirii. Humanitas, Bucuresti . p. 110-111
