Nu e bine să ai dreptate.
A avea dreptate presupune cunoaștere și experiență, fiind adesea demonstrabil.
Cunoașterea vine din trecut, deci nu prezintă riscuri. Nu are nici vârstă. Este opusul originalității.
Experiența se construiește din soluții la situații și probleme vechi. Vecile situații diferă probabil de cele noi, astfel încât vechile soluții vor trebui adaptate pentru a corespunde noilor probleme (pentru care se poate să nu fie adecvate). De asemenea, cel mai probabil este ca , daca ai experiență, să te folosesti de ea.
Aceasta înseamnă lene.
Experiența este opusul creativității.
Dacă poți demonstra că ai dreptate, te-ai fixat în concret. Nu te poți schimba odată cu vremurile și nici cu alți oameni.
Să ai dreptate înseamnă să fi plictisitor. Ai mintea închisă. Nu ești deschis către idei noi. Ești înrădăcinat în propria dreptate, ceea ce înseamnă aroganță. Aroganța este o unealtă folositoare, cu condiția să fie folosită rar.
Cel mai rău, să ai dreptate presupune o notă de moralitate. Oricare altă perspectivă sună neconvingător și failibil, iar celor care au dreptate le displace ăa fie considerați failibili.
Așadar: nu e bine să ai dreptate, pentru că cei care au dreptate sunt înrădăcinați în trecut, sunt rigizi, obtuzi și înfumurați.
Cu ei nu se poate discuta.
E bine să te înșeli.
Incepi să te înșeli și, dintr-o dată, orice e posibil.
Nu mai încerci să fi infailibil.
Te afli în necunoscut. Nu ai de unde să știi ce se poate întâmpla, dar ai mult mai multe șanse să fie surprinzător decât dacă ai încerca să ai dreptate.
Să te înșeli înseamnă, desigur, un risc.
Oamenii se tem să facă sugestii stupide pentru că se gândesc la ce vor crede ceilalți.
Ai fost cu siguranță la întâlniri unde s-a cerut un mod nou de a gândi, la originala ta sugestie.
În loc să spună “Aceasta este genul de soluție care ne poate conduce către o soluție inovatoare”, cei de față nu spun nimic, privind în tavan și dându-și ochii peste cap, și reiau discuția.
Riscul este o unitate de măsură a oamenilor. Oamenii care nu și-l asumă încearcă să păstreze ceea ce au.
Oamenii care și-l asumă sfârșesc adesea prin a obține din ce în ce mai mult.
Unele riscuri au viitor, dar unii oameni cred că se înșeală. Însă a avea dreptate s-ar putea să fie ca și când ai merge înapoi, pentru a-ți reconstitui urma.
Nu te înșeli nici în viitor, nici în trecut.
Nu te inșeli decât aici.
Cea mai bună dintre lumile posibile, nu?
Arden P. (2014) – Nu contează cât de bun ești, ci cât de bun vrei să fii. – Editura Art. Bucuresti
