Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care alerga spre el agitat si care i-a spus:
„Socrate, trebuie sa-ti vorbesc despre unul dintre studentii tai.”
„Stai o clipa,” ii replica Socrate. „Inainte sa-mi spui, as vrea sa-mi raspunzi la 3 intrebari.
Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui.
Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?”
„Nu” spuse omul. „De fapt doar am auzit despre el.”
„E-n regula” zise Socrate. „Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?”
„Nu, dimpotriva…”
„Deci,” a continuat Socrate, „vrei sa-mi ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?”
Omul a dat din umeri, putin stanjenit. Socrate a continuat.
„Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba – testul Utilitatii. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?”
„Nu, nu chiar…”
„Ei bine,” a conchis Socrate, „daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?”
Omul era invins si s-a rusinat.
Nu pot opri vorbele celor care vorbesc despre mine (mai ales cand nu sunt de fata), dar daca nu pot sa-i protejez pe ceilalti de aceste vorbe, imi pot dezvolta un sistem de autoprotectie, de selectare a ce las sa ma influenteze:
1. Este Adevarat?
2. Este Util?
3. Este Bine?
