Acasa > Povesti > Jim si cartea cu glume

Jim era un profesor universitar care urcase treptele ierarhice academice. Era adesea invitat sa tina conferinte, era poftit ca visiting profesor sau consultant specialist. In ciuda realizarilor sale, isi mentinea un simt gingas de umanitate calda si o grija si un interes profund pentru colectivul sau si pentru familie. Cu toate ca viata lui nu era perfecta, nu incetase sa ii pese de ceilalti. Putea imbina intr-un chip delicat cunoasterea, intelepciunea si o inima grijulie, pentru a face fata provocarilor vietii.

Din nefericire, Jim simtea in ultimii cativa ani ca pierde tot mai tare controlul asupra multor aspecte din viata lui – iar asta era realitatea obiectiva. Suferea de o boala cronica inca din copilarie si, cu toate ca era in general stabil, din cand in cand ea rabufnea, lasandu-l epuizat fizic si emotional. Nu putea face nimic ca sa schimbe aceasta situatie.

El si sotia lui nu mai erau de mult fericiti. Nu in sensul ca eventual caminul lor ar fi fost un camp de lupta, ci mai degraba in aceea ca, pur si simplu, se dezvoltasera in directii diferite, ceea ce lasa loc la prea putina bucurie, pasiune sau sentimente de mutualitate. Jim incercase sa stea de vorba cu ea, discutase despre dezvoltarea unor interese comune si chiar sugerase consilierea maritala, dar toate sugestiile lui au fost primite cu negativism – iar el se simtea neputincios sa faca de unul singur schimbari.

Unicul lui copil, o fata de care se simtea extrem de apropiata, se indragostise de un tanar care lucra intr-o companie ce era pe cale sa-l transfere pe cealalta parte a continentului. Din nou, Jim se simtea neputincios, de asta data in ceea ce priveste riscul de a-si “pierde” fiica.

Diferite incidente la munca s-au adaugat si ele la pierderea de putere pe care o suferea. Universitatea lui implementase un program nou de rationalizare economica, angajand un consultant de afaceri care nu avea sentimente fata de traditiile vietii academice, asa cum invatase Jim sa le cunoasca si sa le indrageasca de-a lungul carierei lui.

Diferite incidente de munca s-au adaugat si ele la pierderea pe care o suferea. Universitatea lui implementase un program nou de rationalizare economica, angajand un consultant de afaceri care nu avea sentimente fata de traditiile vietii academice, asa cum invatase Jim sa le cunoasca si sa le indrageasca de-a lungul carierei lui.

Avansul spre accesul in cariera planuit era blocat. Printre colegii lui cu care lucrase timp de ani si care voiau ca el sa fie cel care sa-i conduca se operau reduceri. Simtindu-se la fel de neputincios ca un automobil lipsit de motor a cazut in depresie si a inceput sa deteste sa plece dimineata la serviciu.

[…]cum putea sa refaca, chiar si cu pasi mici, controlul sau sentimentele de autointarire de care avea nevoie Jim pentru a se simti bine. Dupa ce a analizat aceasta problema, a spus:

– Exista multe lucruri care sunt in acest moment dincolo de puterea mea de a schimba: boala mea, casnicia mea, mutarea fiicei mele, strategia implementata la locul de munca. Am sperat, am dorit si m-am zbatut sa le schimb, dar realitatea este ca nu se vor schimba si eu nu pot efectua nimic in acest sens. Eforturile mele de a schimba ceea ce nu poate fi schimbat m-au facut sa ma simt neajutorat si necorespunzator. E ca si cum as fi incercat sa iau lumea si sa o rotesc in alta directie. Asa ceva nu se poate, iar stradaniile mele, indiferent cat de intense sau bine intentionate ar fi, doar ma fac sa ma simt ca am esuat.

Imi dau seama, a continuat, ca, daca ceea ce am facut nu a mers, trebuie sa schimb macazul. Trebuie sa gasesc ceea ce pot sa schimb, mai degraba decat sa ma fi luptat cu ceea ce nu pot. Daca ar fi sa traiesc cu niste situatii asa cum sunt ele in clipa de fata, trebuie sa aflu cum pot realiza acest lucru intr-un mod mai comod pentru mine si mai agreabil.

Intr-o zi, in pauza de pranz, in timp ce trecea alene cu privirea peste rafturile librariei universitatii, ochii i-au cazut pe o carte pe care in mod normal nu s-ar fi gandit sa o citeasca. Jim a tras cartea cu glume din raft si a cumparat-o.

A inceput sa citeasca in fiecare dimineata cateva glume la micul dejun. Era un mod amuzant de a incepe ziua si diferit de paternul lui din trecut de a se gandi ingrijorat ce noi drame incontrolabile s-ar putea declansa la lucru. Intr-o zi, a ales o gluma care i-a placut si si-a propus s-o memoreze. A repetat-o in gand spre serviciu.
Cand a ajuns, le-a spus-o colegilor lui. Curand au inceput sa vina si ei cu glume, pe care si le spuneau unii altora dimineata la o cafea, impartasind de pe-acum umor in loc de necazuri.

Prin aceasta simpla actiune, Jim a schimbat nu numai propriile sentimente in legatura cu mersul la munca, ci si atmosfera dintre colegii colectivului. In loc sa se simta neputinciosi si nefericiti in legatura cu ceea ce li se paruse inainte de neschimbat si inevitabil, au abordat problemele pozitiv si plini de energie. Camaraderia cladita pe redarea unor glume a evoluat spre actiune, iar colegii lui au devenit mai activi in dorinta de a-si reprezenta cauza – totul datorita faptului ca Jim a gasit in niste circumstante care pareau atat de imuabile ceva ce a fost transformabil.

Burns G.W. (2012) – 101 povesti vindecatoare pentru adulti – Editura Trei. Bucuresti

Lasa un comentariu