Sa acceptam viata asa cum este

Un pescar s-a asezat pe marginea aspra a unui perete stancos si a aruncat o undita in apa. S-a sprijinit pe trunchiul solid al unui palmier. Frunzele, frematand sub boarea lina a brizei, intonau un cantec de leagan linistitor. Lumina tarzie a dupa-amiezei dantuia in minusculele oglinjoare aurii pe marea ce clipocea. Pescarul nu trebuia sa se opreasca si sa se gandeasca: „Iata paradisul.” Din obisnuinta el accepta ca asa stau lucrurile acolo in marea majoritate a timpului.
In aceasta dimineata anume, asa ca aproape de fiecare data in zorile zilei, s-a trezit si a cules fructe proaspete de mango din pomul de la usa din fata modestului sau camin. S-a dus in jungla sa culeaga nuci de cocos si fructe tropicale. Si-a lucrat un timp gradina, in care cultiva cartofi dulci de calitate. A parcurs distanta scurta spre casa atunci cand stomacul i-a spus ca venise ora sa ia pranzul cu familia, caci ceas de mana nu avea. Dupa ce a mancat, s-a intins in hamac pentru obisnuita lui siesta de dupa-amiaza.
Nu avea de ce sa isi faca griji in legatura cu avutia sau copiii lui. Nimeni din sat nu poseda anumite bunuri, majoritatea caselor erau mereu deschise pentru oaspeti si nu existau sisteme de alarma. Copiii lui mergeau prin imprejurimi in siguranta, iar insula nu fusese niciodata vizitata de un ofiter de politie.
Acum, in timp ce soarele cobora calm si intr-o mare bogatie coloristica spre orizont si briza marii mangaia bland, racorind cu suflu-i revigorant caldura zilei, omul sedea pe peretele stancos care fusese construit treptat de generatii de strabuni ai lui.
O statiune turistica, atragand multi vizitatori straini bogati, fusese ridicata recent nu departe de locul lui traditional de pescuit. Un om de afaceri aflat in concediu se plictisea sa nu faca nimic toata ziua in afara de sa stea la piscina si a inceput sa se agite. A iesit din perimetrul statiunii ca sa faca o plimbare de seara de-a lungul tarmului si l-a intalnit pe pescar care sedea pe peretele stancos.
Apropiindu-se de el, omul de afaceri a intrebat:
– Ce faceti acolo?
– Iaca, doar prind un peste doi pentru masa de seara a familiei mele, a venit raspunsul.
– De ce sa iti limitezi mataluta prada la unul sau doi pesti? l-a intrebat barbatul, care-l etichetase deja pe pescar drept lenes.
Par sa fie o gramada de pesti in ocean. Daca ai petrece ceva mai mult timp aici, ai putea prinde trei sau patru pesti.
– De ce as vrea, ma rog, asa ceva? a intrebat mirat pescarul.
– Pai, a replicat omul de afaceri, surprins de lipsa de logica financiara a pescarului, ai putea sa pastrezi un peste sau doi pentru familie si sa-i vinzi pe ceilalti. Daca economisesti bani, poti cumpara inca o undita si iti poti dubla numarul de pesti prinsi.
Continuand sa fie uimit, pescarul a intrebat din nou:
– De ce as face, ma rog, asa ceva?
– Pai, a raspuns turistul, cu banii pe care-i castigi in plus ai putea sa cumperi o plasa. In acest fel ai prinde si mai multi…si ai castiga mai multi bani.
– Si la ce mi-ar folosi una ca asta? a intrebat umilul pescar, preferand solitudinea locului sau de pescuit fata de interogatoriul unui strain.
– Atunci, a spus bogatul turist, nitel frustrat de naivitatea pescarului in ale afacerilor, ai putea sa cumperi o barca, sa imptumuti poate niste bani, sa cumperi mai multe barci, sa pui bazele unei intregi flote de pescuit, sa-ti conduci propria companie, sa-ti investesti castigul la bursa internationala de valori si sa devii foarte bogat.
Pescarul, om simplu, s-a uitat zeflemitor la barbatul care avea idei atat de ciudate. Apa si uscatul ii ofereau din belsug ce-i trebuia. De ce sa vrea sa-si ia mai mult decat necesar? De ce sa vrea sa ia gramada de pesti de la familia si prietenii lui doar pentru a-i vinde inapoi tot lor?
– Daca-mi urmezi sfatul, a continuat turistul, ai putea sa devii bogat si sa ai tot ce vrei.
– Ce as face cu toti banii, daca i-as avea? l-a intrebat pescarul.
– Ai putea sa faci ce fac eu, a raspuns mandru omul de afaceri. In fiecare an ti-ai putea lua doua saptamani de concediu ca sa faci orice iti pofteste inima. Ei bine, ai putea chiar sa vizitezi o insula tropicala, exact cum am facut eu, unde ai putea sa stai pe o stanca si sa pescuiesti in voie.

Burns G. W.(2012) – 101 povesti vindecatoare pentru adulti. Editura trei, Bucuresti