Acasa > Povesti > Tatal meu: de la probleme la solutii

Tatal meu vorbea despre el ca “mester la toate si maestru in nimic”. Nu detinea nici calificari in vreo meserie, nici diplome in vreo profesie. Sustinea ca scolarizarea lui s-a desfasurat la Universitatea Loviturilor Grele.

Nascut la inceputul secolului XX, era doar unul intr-o familie de treisprezece. Insemna o lupta zilnica sa hranesti o familie atat de numeroasa, ca sa nu mai vorbim de a-i finanta educatia. Asa ca tatal meu a petrecut mare parte a copilariei lui in mine de carbuni mai degraba decat pe bancile scolii.

La varsta de saptesprezece ani, a muncit pe un vapor ca sa-si plateasca drumul din Anglia in Australia. Viata nu mai era usoara si, in prima lui slujba de muncitor agricol, a fost tratat ca un sclav. Abuzul nu era un cuvant obisnuit pe atunci, tata nu avea limbajul necesar sa descrie tratamentul primit, dar spiritul sau fiind neinfricat, a invatat rapid cum sa isi poarte singur de grija si sa se apere.

Si-a economisit salariul slabut pana ce a fost in stare sa-si cumpere o proprietate mica, dar pitoreasca, pe care sa dezvolte o gradina pentru a cultiva produse si a le vinde pe piata. A curatat terenul, a pregatit solul, si-a plantat culturile si si-a asigurat debuseul. Toate eforturile lui pareau sa fie cu folos.

Apoi, exact cand a crezut ca vede deja capatul tunelului, un foc care s-a intins rapid a facut ravagii prin zona. Focul i-a distrus culturile si casa. A pierdut toate cele pentru care muncise atat de mult, tot ceea ce realizase si agonisise atat de anevoios. Plin de datorii si cu inima franta, a plecat din acele locuri ca sa obtina un job intr-o echipa de drumari, sapand o sosea prin stancile unui mal abrupt – un proiect la care mai multi dintre prietenii sai si-au pierdut viata. Pentru a-si mai rotunji castigul precar, prindea serpi, apucandu-i de coada, pocnindu-i ca pe un bici ca sa le rupa spinarile si vanzandu-le pielea pentru elegante cordoane la moda din piele de sarpe.

Una dintre numeroasele istorii pentru acest gen de inventivitate pe care ii placea sa ni le istoriseasca s-a petrecut in timpul lunii lui de miere. El si cu mama mea si-au celebrat casatoria intr-o statiune de deal. Intorcandu-se cu masina lor obosita de drum spre casa construita cu mainile lui, li s-a intepat o roata. Tata cheltuise pana la ultimul cent pe luna lor de miere. Chiar daca ar fi condus inapoi pana in cel mai apropiat oras, la o distanta de cativa kilometri, nu si-ar fi permis nici costurile unui cauciuc nou, nici reparatia celui vechi. In afara de asta, era un gentilom si pentru el nu exista posibilitatea sa o lase pe mama singura pe o sosea izolata.

In schimb, a indepartat roata la care facuse pana, s-a catarat pe gardul de la marginea soselei si a adunat un brat plin de tlpini lungi de grau care cresteau dincolo, in padocul unui fermier. Le-a carat inapoi la masina, le-a bagat si indesat in cauciuc si a pus din nou roata la masina. Ca urmare, au fost capabili sa mearga incet si in siguranta cu masina pana acasa. Tata obisnuia sa spuna:
– O problema este doar un pretext pentru a te ajuta sa gasesti o solutie.

Burns G.W. (2011) – 101 povesti vindecatoare pentru copii si adolescenti – Editura Trei. Bucuresti

Lasa un comentariu